Infectia urinara este afectiunea cauzata de prezenta germenilor patologici la nivelul tractului urinar(uretrite,cistite,prostatite,pielonefrite).
In functie de zona pe care o afecteaza, infectia urinara se imparte in doua categorii :
- inalta – afecteaza rinichii (pielonefrita – reprezinta o inflamatie la nivelul rinichilor, cauzata de o cistita care nu a fost tratata la timp. Cistita acuta favorizeaza agravarea infectiei si transmiterea ei din vezica in rinichi. Poate afecta si barbatii, fiind una dintre infectiile urinare comune la copiii cu varste mai mici de un an.)
- joasa – afecteaza uretra (uretrita – aceasta reprezinta o inflamatie a uretrei si apare de obicei la barbati, insa poate afecta si femeile. Uretrita este cauzata de agenti patogeni precum Chlamydia si gonococul, care se transmit cu usurinta prin contact sexual neprotejat.), vezica urinara (cistita – este cel mai comun tip de infectie care afecteaza de obicei doar femeile. Aceasta reprezinta o inflamatie a vezicii urinare, fiind cauzata de bacteria coli, provenita din zona anusului.), sau prostata (prostatita – Prostatita reprezinta inflamatia glandei prostatice, situata sub vezica urinara a barbatilor. Atunci cand se instaleaza, pacientul poate observa schimbari in ceea ce priveste modul in care urineaza. Afectiunea poate fi grava si deoarece glanda prostatica este cea care produce un component al lichidului seminal, care transporta spermatozoizii.Prostatita poate afecta barbatii de orice varsta, categoria de varsta cu risc mai mare fiind cea de 30- 50 de ani.)Frecventa aparitiei infectiilor urinareeste mult mai crescuta la femei decat la barbati.
Cauzele infectiei urnare
Cauzele infectiei urinare se pot imparti in doua categorii : factori determinanti si factori favorizanti.
Factorii determinanti ai infectiei urinare sunt reprezentati de enterobacterii (Escherichia Coli, Klebsiella, Proteus spp , Pseudomonas aeruginosa, Enterobacter cloacae, Enterococcus spp .) si mai rar de virusuri sau fungi.
Factorii favorizanti ai infectiei urinare sunt:
- conditiile anatomice (uretra scurta la femei)
- consumul redus de lichide (flux urinar redus prin lipsa de lichid in aparatul urinar)
- amanarea mictiunii cand apare necesitatea de a urina (prin staza se favorizeaza inmultirea germenilor)
- varsta inaintata (apar modificari anatomice locale)
- adenomul de prostata(prin eliminare incompleta de urina)
- litiaza aparatului urinar (favorizeaza adeziunea bacteriana)
- constipatia (vecinatatea vezicii urinare cu tubul digestiv favorizeaza migrarea germenilor)
- sarcina (schimba pozitia anatomica a aparatului urinar)
- menopauza(modificari hormonale)
- Purtarea de lenjerie intimă din materiale sintetice, pantalonii mulați sau costumele de baie care se usucă greu. Poți alege, în schimb, lenjerie intimă din bumbac și haine lejere din materiale răcoroase. De asemenea, este indicat să speli costumul de baie după fiecare ieșire la mare sau la piscină. Nisipul, apa sărată sau clorul reprezintă factori în apariția infecțiilor urinare;
- Menopauza și premenopauza – în această perioadă, scade nivelul estrogenului, și drept urmare, crește probabilitatea de apariție a infecțiilor urinare.
Factori de risc
Infecțiile urinare apar mai des la femei și există șanse mari ca o femeie să aibă mai multe infecții urinare de-a lungul vieții. Printre factorii de risc se află:
- Anatomia femeii – o femeie are uretra mai scurtă decât a bărbatului, fapt ce reduce distanța care trebuie parcursă de bacterii până ajung la vezica urinară;
- Activitatea sexuală – femeile active sexual au un risc mai mare de infecție cu boli ale aparatului urinar. Schimbarea frecventă a partenerilor crește, de asemenea, probabilitatea de infecție;
- Unele anomalii ale aparatului urinar – există persoane născute cu anomalii ale tractului urinar, fapt ce nu permite urinei eliminarea în mod normal sau care duce la reținerea urinei în uretră, ceea ce crește riscul de infecție;
- Existența unui blocaj de-a lungul tractului urinar – pietrele la rinichi sau prostata mărită pot duce la blocarea urinei în vezică, crește riscul de infecții urinare;
- O intervenție la nivelul aparatului urinar.
Diagnosticul infectiei urinare se face prin identificarea germenilor care au provocat infectia. Sunt necesare teste de laborator : urocultura, sumar de urina corect recoltata, antibiograma. Suplimentar, la pacientii cu infectii recidivate sunt indicate ecografia aparatului urinar si radiografia renovezicala.
Simptomele infectiei urinare, in functie de localizarea infectiei (in aparatul urinar superior sau aparatul urinar inferior) pot fi :
- senzatie de usturime la urinare (disurie)
- urinari frecvente, in cantitati mici (polakiurie)
- urina tulbure, urat mirositoare
- posibil urinare cu sange (hematurie)
- sensibilitate in abdomenul inferior
- dureri in zona lombara
- Febră și frisoane;
- Greață sau vărsături frecvente
Prevenirea infectiei urinare este simpla si presupune respectarea unor reguli elementare de igiena si alimentatie :
- consum de lichide minim 2 litri pe zi
- igiena riguroasa a organelor genitale
- nu se amana momentul mictiunii atunci cand apare necesitatea de a urina
- se evita constipatia
- mictiune dupa contactul sexual
Tratamentul infectiei urinare se stabileste dupa obtinerea rezultatelor investigatiilor paraclinice. Tratamentul este individualizat cu antibiotice si medicamente antiinflamatorii.
Sunt cazuri in care apare necesitatea completarii tratamentului specific cu un tratament de sustinere, cu medicamente cu actiune complementara, care cresc eficienta antibioticelor si scad riscul recidivei infectiei urinare (de exemplu produse fitofarmaceutice cu extract de merisor care contine proantocianide, substanta ce inhiba adeziunea bacteriilor la epiteliul tractului urinar si blocheaza inmultirea acestora).
Dupa finalizarea tratamentului se recomanda repetarea uroculturii si a sumarului de urina pentru a verifica eficacitatea tratamentului si starea de sanatate a tractului urinar.
Tratate corespunzator, infectiile urinare nu pun in pericol sanatatea. Totodata, igiena locala este esentiala pentru prevenirea infectiilor urinare, iar in cazul in care apar simptomele unei infectii, consultul medical este necesar. Tratamentele ajuta la vindecarea infectiilor si impiedica revenirea lor.
Nu este recomandata automedicatia. Inca de la primele semne de imbolnavire consultati medicul urolog !
